new Johan();

De multe ori stau şi mă gândesc , cu frică, încotro de îndreptăm. Unde prin “ne” mă referer la omenire. Citisem acum ceva timp un articol, care susţinea că era de aur a pământului s-a sfârşit odată cu secolul 20. În 50 de ani, omenirea a prosperat cât în ceilalti cca. 1800. Dar această perioadă de prosperitate s-a încheiat în 2000. Nu neapărat în 2000, nu pot să-l iau ca pe un an apocaliptic, dar din jurul anului 2001-2002 lucrurile au început să scârţâie. Din ce cauză? Dependenţa de combustibili fosili, care sunt pe sfârşite, va duce la un colaps mondial, pe care nu vreau să-l prezic. În altă ordine de idei, spuneam cuiva de vârstă apropiată că suntem o generaţie ghinionistă. Şi toţi care se nasc după noi , împărtăşesc aceeaşi soartă. De ce? Lucrurile spuse mai sus mă duc cu gândul la o întrebare grea: “Vom apuca oare să ne vedem copii crescând?”. Întrebarea asta mă macină de mult timp. Şi e trist să te gândeşti la asta, dar toate indicatoarele majore arată acelaşi deznodământ

Să fiu eu prea pesimist? De obicei sunt foarte optimist, dar subiectul ăsta mă frământă şi nu pot să văd alte scăpări.

Am ajuns să-i urăsc pe americani. Înainte nu aveam nimic cu ei, dar acum îmi e scârbă de atitudinea lor, doar prin prisma faptului că nu le pasă nici câtuşi de puţin de combustibili. În state, majoritatea maşinilor sunt pickup-uri, sau 4×4. Şi nu pentru că ar fi un loc muntos , sau toţi au nevoie să transporte lucuri, ci pentru că aşa vor, şi asta e mentalitatea lor. În state, majoritatea maşinilor merg cu benzină, iar capacitatea medie a motoarelor bate undeva pe la 3-3.5 litri (asta fiind doar o estimare).

Deci, sunt îngrijorat. Ce credeţi, există scăpare?

Tags: Cugetări // 1 Comment »